- Vezi tu, iubite,-acum că eşti departe,
Eu povestesc cu ploaia despre tine,
Indiferenţa cerului ne-mparte
În două ţărmuri albe şi străine.
Îmi pare uneori că mă ascultă
Atât de tristă e, ca o baladă,
Se-ntinde într-o linişte ocultă
Pe trupul gol, iar sânii de zăpadă
Tresar sub inul umed cu sfială
Visând atingeri calde-n nopţi de vară,
Dar ploaia asta-i plumb, parcă-i cerneală
Şi-mi bate-n geam în fiecare seară.
- Simt fiecare strop ce-mi spală faţa
De lacrima iubirii noastre calde,
Când degetele lungi alungă ceaţa
Şi-n urma lor răsar pe rând smaralde
Ce povestesc de ploi îndelungate,
De primăveri brodate de furtună,
Dar fantezia ploii nu-i desparte
Pe cei uniţi de-o dragoste nebună.
De-o să vorbeşti cu ploaia despre mine
Întreab-o unde-ascunde curcubeul
Pe care aş putea s-ajung la tine
Atunci când noaptea-şi cântă apogeul.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim frumos, anamaria...
nutzu (autor)
miercuri, 22 iunie 2016
Frumoasa scriere, probabil si sentimente pe masura
radu anamaria
marți, 21 iunie 2016