Te naşti, trăieşti şi mori
Cam acesta e scopul
Dar nu toţi au în viaţă
A trăi norocul.
Ne mătură boli
Asta este firesc
Dar când sunt războaie
Devine mişelesc.
Destine sfâşiate înainte sa inceapa
Mame ce-si plang copii văzând că îi îngroapă
Părinţi ce-şi iau adio de la copii lor
Sperând, , la revedere" curând în viitor.
Atâţia mii de oameni ce pleacă de acasă
Ştiind mult prea bine pe mâna cui o lasă
Sunt condamaţi să lase tot ce au zidit
Pentru idealuri ce de mult au murit.
O întreagă planetă se roagă pentru pace
Dar nici o rugăgiune nu are ce face
De ce-i ce fac acestea nu sunt băgaţi în cuşcă
Ajung să ne transforme în praful lor... de puşcă.
vezi mai multe poezii de: Grosu Paul Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.