Mi-am împachetat sufletul cu mâini murdare
De abis și praf de dor
Doar pentru a nu simți
Cum e să nu fi mort.
Mi-am suspendat și sentimentele
Cu creierul ruinat
De ramuri ofilite și praf
Doar pentru a uita
Cum e să nu fi uitat
Iar la sfârșit când l-am perforat
Carnea și sufletul au explodat
M-am simțit plin
Cu toate că eram gol.
vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Atat de multa tristete in aceasta plinaciune.
Multumim Cristina pentru expunere!
Cezara Vinturis
vineri, 07 aprilie 2023