Dintre toate-n lumea asta
Ce ni-s date să le-avem
Prea puţine noi vom lua
Şi-acelea cu greu putem.
Şi sunt pline cu durere
Când le ducem spre sfârşit
Iar rar câte-o mângâiere
De-a simţi visu-mplinit.
Dar le-om duce gânditori
Ca-ntr-o zi prin ultim pas
Vom fi stele-n cerul mare
Căci atât ne-a mai rămas.
Sau doar frunze rupte-n vânt
Care nu îşi găsesc locul
Rătăcind făr-un destin
Prea departe-i dus norocul.
Iar din toate câte-n lume
Ce ni-s date şi-am avut
Am luat poate prea puţine
Şi pe-acelea le-am pierdut.
vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai