- Îmi bate la fereastră porumbelul
Ce l-ai trimis să-mi lase o misivă,
O țin în palmă să nu șterg rimelul
Din slova dulce,-atât de afectivă
Ce mă îndeamnă să-mpletesc cunună
Din lacrima culeasă în batistă,
Când te-așteptam vibrând ca o furtună
Și nu credeam că inima rezistă
Până-ți ating cu buzele piciorul
Și trupul ți-l alint precum arcușul
Că m-a ucis în vara asta dorul
De nu-mi găsesc în nici o zi culcușul.
- Trimiţi pe vânt mesaje, dar, iubite,
Eu vântul nu-l primesc, mai bine, vino,
În dimineţi cu stele rătăcite!
Pe-aici trec îngeri trişti şi-mi spun: “Străino,
Pe cine-aștepți, ce nostalgii se-neacă
În ochii tăi adânci, abisuri line,
Nu vezi, de-acum, că vara însăşi pleacă,
De ce mai crezi că-i este dor de tine?”
Nu-i cred deloc, dar lacrima sub gene
O simt arzând. Afară-i rece, plouă,
Aceste nostalgii cotidiene
Clădesc în noi o lume ruptă-n două.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.