Primăvara, iarăși bate la ferestre,
Înnădind din frunze alt poem nescris.
Picături de rouă, lasă să se curgă
In potirul vieții ce ne-a fost promis.
Insetată, clipa de alint și vise
Își apleacă fruntea printre ghiocei.
Buzele-i rotunde, mirosind a verde,
Dau sărutul ierbii, gingășiilor miei.
O minune, pare, tot tablou' acesta!
Zori de Înviere, scară către Cer!
Mâini ce se ridică înălțând o rugă,
Aripi de lumină plutind prin eter.
Primăvara, iarăși îmi deschide ușa
Și mă-nbracă-n floarea dulce de cais.
Îmi sărută pleoapa umedă de brume,
Dăltuind din clipe drum spre paradis.
(Pe cărări de dor)
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.