Primul pas am să-l fac eu
din tine înspre mine
din inima ta am s-o iau drept înainte
am să-nconjor universul de nenumărate ori
până când soarele obosit se va opri
sub coasta mea să-și depună lumina.
Prima îmbrățișare ți-o las ție
tu trebuie să calculezi unghiuri
meridiane
π-ul care dublează apropierea
viteza secundelor lumină necesară exploziei
în momentul în care inimile noastre se ating
și se topesc simultan una în alta.
Prima gură de aer o vom împărți în două
gura mea va inspira aerul proaspăt
din ochii tăi
gura ta va expira ce rămâne din tâlcul teluric
rezidual și neortodox
gurile noastre vor împleti părul văzduhului în codițe
așa cum făcea Hefaistos cometelor lui.
Primul plâns îl vom dărui
pruncului care se naște din rouă
să știe și el cum se face dimineața
cu multă migală și sete
și cu multă condescendență.
Primul zbor îl vom face la urmă
după toate cele trăite
ca doi porumbei
ca două vrăbii bătrâne
ca doi cocori care pleacă
știind că nu se mai întorc la cuibul lor
din motive necunoscute.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.