Prin lume călător ești și alergi
Pe drumul care duce-n veșnicie
Depinde doar de tine dacă mergi
Spre chinul infinit sau bucurie.
Prin lume călător acuma sunt și eu
Dar pașii m-au purtat pe drum greșit
Privesc în urmă și mă-ntreb mereu:
Cum de la drumul drept m-am rătăcit?
Cum m-am pierdut în negrele păcate
Când de copil Biserica am cunoscut
Și-ai mei părinți cu multă pietate
În dragostea lui Hristos m-au crescut.
Nu știu cum sufletul atâta de curat
Precum e crinul alb din veșnicie,
Să poată fi robit și de păcate întinat
Pierzând eu calea care duce-n vesnicie.
Când pași-mi obosiți vor înceta
Călătoria scurtă pe acest pământ,
Te rog Hristoase poate te vei îndura
Să mă primești în Raiul tău cel sfânt!
vezi mai multe poezii de: Preot David Marian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.