Prin ochii tăi
Prin ochii tăi, prin mintea ta,
de parcă-n gând ai modela
în timp real, o floare,
trec ani în neuitare.
O văd și eu, o simt ca tine,
în unduirile-i senine,
cum crește cu iubire,
înaltă, blândă și subțire.
Apoi te simt cu drag, copil,
acoperind un gând fragil,
cu mâna pe o parte,
trei rânduri într-o carte.
Mi-ai spus cândva că și tu scrii
despre copile pe câmpii,
cu rochii lungi și umeri goi,
cu zâmbet cald și buze moi.
Îmi amintesc. Eram copil,
cu haină verde și-un alt stil,
și dacă stelele sclipeau,
credeam că-n noapte mă vegheau.
Ceva ai moștenit, zâmbind,
fără să știi, dar tu simțind,
că ochii tăi și mintea ta,
povești de dor vor modela.
(Sofiei, cu drag).
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.