Privește-mă galeș
Pe cer e un licăr, mesteceni de stele
Sau marea albastră, ca visele mele
Când vine și saltă luceferi din gând
În ceasul cel tainic în care îți cânt.
Dar luna e nouă și-mi bate-n perete
De-mi leagăn fiorii pe-ale nopților plete,
Iar somnul, la nunta iubirii îl țin
Iluzie vie, pe-altarul, destin.
Și-albastrul vibrează cu visele roze
Când luna cu mine visăm simbioze,
Ne poartă poema tăcută în gând,
Iar ceasul cel tainic la margini de rând.
Privește-mă galeș din colțul de filă,
Sculptând, o poemă pe-a vieții idilă
Și-albastrele firii, cu visul șuvoi
Când cerul, e-un licăr, în noaptea din noi.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Muzicalitatea versurilor se impune, uneori ]n detrimentul mesajului.
Cu drag!
Adina Speranta
luni, 24 octombrie 2016
Vă mulțumesc !
emaanastasia (autor)
marți, 18 octombrie 2016
Vă mulțumesc !
emaanastasia (autor)
marți, 18 octombrie 2016
Iubirea adevărată, întotdeauna e plină de creaţii
de excepţie ! Foarte frumoasă şi reuşită poezie !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 18 octombrie 2016
Mulțumesc frumos!
emaanastasia (autor)
marți, 18 octombrie 2016
Foarte interesantă poezie, îmi place.
simona_mara
duminică, 16 octombrie 2016