Te-am căutat eu alergând prin viață,
(dar oameni prea puțini m-au aprobat).
Și-n fiecare luni, de dimineață,
Alergătura mea au condamnat.
”- Cum s-ar vedea activitatea mea?!”,
Nici eu nu știu, nici dânșii de asemeni.
E important că mă pot condamna,
”- Dar viața se trăiește în alți termeni!”.
”- Iubirea cum se vede dinafară?!”,
Nu e prea roz de-o vezi prin ochii lor.
Din contră, mai tot timpul ea coboară,
În ritm de multe ori amețitor.
Dar să-i lăsăm pe dânșii la o parte,
(orice am face ne vor maltrata).
Încearcă să fii tu, să fii pe pace,
Să vezi cum viața te va bucura.
De-aș scrie eu acum povestea mea,
(din care tu oricum vei face parte).
”- În ce poziție te-ai situa?!”,
”- Și care ar fi rolul tău în carte?!„
Retorice-ntrebări dar bine puse,
(să știu și eu pe cine mă bazez).
E important la ele de-mi răspunse,
Chipul iubit la care tot visez.
Brăila, octombrie 2017
vezi mai multe poezii de: spykal
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.