Pulsul
Adăugat de: Victor Borziac

Eram în serviciul medical de urgență a unui batalion sanitar aflat, împreună cu divizia 201 blindată din care făcea parte, în mijlocul unui conflict militar neconvențional și cu un inamic cât se poate de invizibil. Elicopterul, cu rănitul la bord, căuta un loc de aterizare cât mai aproape de mașina de urgență în care mă deplasam. Era ca un joc de dans în care partenerii încearcă din greu o sincronizare perfectă. Pilotul parcă îmi spunea: sunt aici, urmează-mă. De îndată ce elicopterul a aterizat, eu, un pachet de nervi și emoții, am dat buzna în interiorul lui. Nu auzeam nici măcar zgomotul infernal al motorului, stăteam năucit lângă o plapumă de culoare albăstrie închisă, în care se afla presupusa victimă. Aceasta acoperea în întregime mica făptură de om, încât era imposibil să înțelegi ce se ascunde sub ea. Timpul se scurgea cu rapiditate. Piloții, știind probabil care este soarta pasagerului lor, stăteau copleșiți afară. Era de datoria mea să dezleg și eu acest mister. Cu o mână tremurândă am ridicat un colț de plapumă, de unde mai întâi a apărut o mână caldă. Am luat-o iute în a mea, pentru a afla care îi este pulsul. Aveam impresia că îl are, deși absolut nimic nu trăda acest lucru. Era bătaia pulsului meu...


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.