...în trecerea timpului-
ambiții nelimitate
amăgesc nemăsura.
pervertind verdictul divin
într-un pretext pentru masacru,
vocea risipitorului e
fără ecou.
căderi- într-un balans neorchestrat,
ale frunzelor,
ale oamenilor.
zile de iarnă posomorâte,
când
păcatul pândește la ușă
și apa fântânii
e tulbure.
orele-s parcă
prea scurte,
ciuntite de-nțelegere și răbdare,
iar vântul mătură-n grabă
oftaturile
soldaților răniți
din tranșee.
întoarcere-n
memoria încă vie a străbunilor;
torțele-aprinse de la frontiera destinelor,
adumbresc pribegia,
abolesc sentința neodihnei.
Lameh
a cunoscut măsura
mersului prin credință.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.