Îi văd lucrând în vechi protopopiate
La lumina soarelui, la lumânare
Oameni venerabili, reverenda lor neagră
Un pic prăfoasă, un pic verde
Cu sfânt mucegai. Și totuși craniile lor
Cocându-se prin atâtea rugăciuni,
Răsturnate în același mormânt
Cu bădărani și țărani. N-au lăsat cărți,
Memorial al singuraticului lor gând
În parohii cenușii; ci au scris
Pe inimile oamenilor și în mințile
Tinerilor copii cuvinte sublime
Prea iute uitate. Dumnezeu în timpul său
Ori afară din timp va corecta aceasta.
vezi mai multe poezii de: R. S. Thomas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.