Doamne,
dă-mi înţelepciunea firească
a omenirii,
înverşunarea mea logică
să înflorească
ca zorile,
ca trandafirii;
toarnă-mi în suflet
lumină sfinţită
şi clară,
fantastică mirare,
să stârnesc fulgere-
ploi în plină vară-
câmpiilor în uscare.
Întăreşte-mi dorinţa
şi dorul de frumuseţe-
singurătăţilor distinse-
bucuriile să-mi cânte,
să sune cu tandreţe,
nedumeririlor învinse.
Să fiu mai bun,
mai liric decât sunt-
temerar şi drept,
viaţa s-o înfrunt,
împresurat de neuitare.
Dă-mi înălţimile mari
unde ciocârlia
învaţă să planeze,
acolo lângă stele;
ca sufletul şi inima mea
imnuri şi ode să toasteze
ţării mele,
şi dacă cineva
cu aspră dojană
mă ceartă,
pentru iubirea rotitoare-
schimbă-mă-n vultur
cu o altă soartă,
ori înviază-l pe Mihai Viteazul
pentru timorare.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Traian:
Mulţam pentru lectură şi apreciere!
George PENA (autor)
duminică, 29 noiembrie 2015
Un mesaj puternic in versul tau frumos!
traian
duminică, 29 noiembrie 2015