În urma mea n'a mai rămas
decât un joagăr peste vreme.
Un joagăr lacom a rămas
şi, zi de zi şi ceas de ceas,
tot ţipă, ronţăe şi cerne.
Pe rând, sub dinţii lui de fier,
muriră brazii vieţii mele.
S'au stins, sub dinţii lui de fier,
copaci care visau pe cer
şi crăngi care 'nfloreau în stele.
Scrâşnind, ţipând, oftând amar,
îşi plimbă joagărul arcuşul
Oftează joagărul amar
şi aşchii mari din suflet sar
şi curge, putred, rumeguşul...
În urma mea a mai rămas
un joagăr ce retează ciotul...
Şi, zi de zi şi ceas de ceas,
în rumeguşul ce-a rămas
mă pierd şi mă scufund cu totul.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumim memoriei autorului. Noi doar le amintim...
Danut Cepoi
miercuri, 06 mai 2020
...parca traim acele vremuri.
Poemul mi-a mers la inima. Multumesc.
Anisoara Iordache
miercuri, 06 mai 2020