Traducere de Petru Dincă
Cum ar trebui să-mi țin sufletul pentru a
nu-l atinge pe-al tău? Cum aș reuși
să-l înalț deasupra-ți, spre altceva?
Ah, mi-aș dori mult să-l pot ascunde
în întuneric, pierdut pe totdeauna,
într-un loc tăcut și străin, unde
nu vibrează nimic, când adâncimile-ți freamătă-ntruna.
Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine,
ne împreună ca-ntr-un arcuș ce strâns ne ține
și din două corzi, același sunet smulge.
Însă pe ce instrument vibrăm noi oare?
Și ce artist în mâna lui ne are?
O, cântec dulce!
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mare drag, domnule Dincă! :)
Adina Speranta
duminică, 20 februarie 2022
Doamnă Adina,
mă bucur că v-a plăcut această poezie a lui Rilke. Ca în aproape toate creațiile lui, și aici se dovedește a fi un mare poet. Până de curând, eu nu citisem prea mult din acest autor, care mi se pare de-a dreptul fascinant.
Mulțumesc pentru lectură și comentariu!
Petru Dincă
sâmbătă, 19 februarie 2022
Ce frumos, un Regal poetic!
Mulțumiri, domnule Dincă! :)
Adina Speranta
vineri, 18 februarie 2022