1
ce te dezbracă iară;
extazul trupului ţi-l dai
rotundei unde, clară.
Te schimbi la felul cum te-mbraci
şi la pieptănătură;
Ci-n umbra anilor fugaci
rămâi prezenţă pură.
2
între pământ şi cer, de veghe, -
în voci cu ape şi arămi
eşti dulce, dură, nouă, veche, -
ofranda ce s-a înălţat
unor culegătoare mâini,
tărâm frumos şi încheiat
şi cald ca nişte pâini.
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke