Cuvintele banale, umilite tare
de-al zilei chin, pe-acelea le iubesc.
Le dărui din serbarea mea culoare
şi-atunci surâd şi se înveselesc.
Fiinţa lor, în sine tremurând,
se înnoieşte în priviri mereu.
În cântece nu au pătruns nicicând,
dar intră înfiorate-n cântul meu.
traducere Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.