E cineva care pe toţi îi ia în mână,
de i se scurg ca praful printre deşte.
Cele mai mândre-ntre regine le găseşte
iar când din albe marmori le sculptează,
sub melodia mantiei se-ntind şi tac.
Pe regi lângă ale lor femei i-aşează
şi din aceeaşi piatră ca a lor se fac.
E cineva care pe toate le ia-n mână,
de se frâng ca tăişul rău călit.
Nu e străin, în sânge locuieşte,
care e viaţa noastră, foşneşte şi-odihneşte.
Nu pot să cred că-n fapta lui greşeşte,
dar multe rele despre el am auzit.
traducere de Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.