Eu am ținut prea mult îngerul la mine
și sărăcise-n ale mele brațe tare
și se făcu prea mic, iar eu prea mare:
și deodată ajunsesem îndurare,
și el un cerșetor ce tremura în sine.
Atunci i-am dat lui cerurile toate, -
el îmi lăsă aproapele din care da-napoi;
el învăță plutirea, eu însă viețile ce-s date
și-ncet ne cunoscurăm amândoi...
De când el nu mă mai păzește,
își poate liber aripa-și desface
și ale stelelor tăcere limpezește, -
căci nu-mi mai ține noaptea-nsingurată
în mâna sa ce acuma stă în pace –
de când el nu mă mai păzește.
Trad. Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.