Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:
veștejește.
Și de nu vii în casa înnoptată
Cu glasul tău să mă încui,
atunci din mâna mea deodată
voi revărsa albastra întristată
peste grădini, haihui…
Traducere: Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.