Traducere de Petru Dincă
Privirea ei, de-a gratiilor perindare,
Nimic nu mai reține, atât a obosit.
Că-s mii și mii de gratii, la nesfârșit, îi pare,
Iar după gratii, lumea întreagă s-a sfârșit.
Al pașilor puternici mers suplu și mărunt
ce într-un cerc minuscul întruna se rotește
e ca un dans al forței înconjurând un punct,
în care-o amorțită voință se-odihnește.
Dar vălul pupilei luminoase, când și când,
încet, se-nalță. – O imagine pătrunde,
a trupului tăcere-ncordată străbătând
și în abisul inimii se-ascunde.
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke