Toamnă - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Franculescu

Toamnă

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini în ceruri;
și cad cu dezmințite gesturi.

Și-n nopți cade pământul greu de tot
din toate stelele-n singurătate în potop.

Noi toți cădem. Și mâna asta cade.
Și uite cealaltă: ce singură ea șade.

Și totuși este Unul care ține
Căderea asta-n mâinile lu fine.

Traducere: Christian W. Schenk