degeaba muți pendulul
peretele stâng al inimii nu-l scutește de gravitația păcatului
sfărâmă ora aceeași oarbă șansă
rădăcini de țipăt străpung asfaltul zilei
tălpi astringente cotropesc nervurile colorează sinapse
tăceri sângerează și râd hilar ahile decupează
gleznele din arterele timpului său
până la ultima picătură storc de albastru cerul sub piele
sub degete când ți-alunec din icoane
îngerii mută meridianele destinului să lumineze
cercul sacru
desăvârșește respirația materiei pe o singură nară
patul ne cuprinde ca un uter
foșnesc păsări la răscruci înlănțuiri voluptoase
smerenii
facerea în sânge rescriu
cartea vieții aspiră genunea din noi
dumnezeu se ridică din pulsația inimii
galaxiile picură din cearșafurile dragostei
dureros gurile noastre își despart
respirația
sfera își divide reflexia harului
iluzie bicefală înghite
lumea
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera