Ramura din vis
Cu pași grăbiți,
ca într-un joc
al celor care sar pe loc,
îmi iau batista-n mână
și pun în ea,
un strop de apă din fântână
și dintr-un pom, ramură verde
că oricum vântul o va rupe
și-n amintire se va pierde,
pornind apoi la drum.
Am lumini în ochi și-n cale,
am puzderie de stele,
am castele,
am o floare cu petalele ovale
și de pretutindeni crește
vocea ta care-mi șoptește.
Cu un chip
din gând cioplit,
ca o nălucire,
printre gene-n strălucire
îmi apari
și de-o dată,
îmi miroase-a zahăr ars.
Mă trezesc din scurt popas
și zâmbind ademenită,
ies din vis,
îmi las batista-mpăturită
și-ntr-un aer de cleștar
vin spre tine fericită.
Ramura, va fi lăstar...
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.