Ramuri de durere - Rolea Nicolae
Poezie adăugată de: ROLEA NICOLAE

    joi, 17 martie 2016

Somnoroasă noaptea vine peste ramuri de durere,
Pe când vântul suflă rece prin izvoare de tăceri,
Eu prin liniştea furtunii iau din slove mirt şi miere
Să-mi adăp bătrânul suflet sub umbrela de poveri.

N-am mimic cu nimeni astăzi, dar alerg prin poezie:
Puşti ştrengar fără de grijă, vesel țopăind pe drum.
Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce dragă-mi eşti tu mie
Când ridici din al meu suflet ciuturi pline de parfum.

Mai privesc în jur oleacă şi-am văzut cum toţi confraţii
Au crescut în prozodie, au alt farmec, alt mister,
N-aş putea să sec oceane, n-aş putea să mut Carpaţii
Dar eu simt că port pe aripi cioburi vesele de cer.

Mă găseşti prin crizanteme. Ard, şi-n Nai-ul enigmatic
Versul meu poartă pecetea bisturiului pe cord,
Dar rămân la fel de rece ca vulcanul viu, sălbatec,
Sau fierbinte ca şi gheaţa din banchiza de la Nord.

Dar mi-e dragă viaţa, dragă, ca cireaşa timpurie
Ce se coace prin lumină la sfârşitul lunii Mai,
Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce draga-mi eşti tu mie,
Muza mea cu ochii albaştrii şi cu braţele de Rai.

Azi mi-am aşezat destinul, chiar şi mugurii şi crinii
Doar la tine-n bătătură în altarul cifrei Doi.
În genunchi îţi cer, iubito, n-asculta ce zic străinii
Care vor să pună-n scenă o Golgota pentru Noi.

Muză veselă și tristă, eu nu vreau, în voia sorții,
Să mă lași în gerul aprig ca pe-un miel abia fătat.
Pot sorbi ca și Socrate voluptatea rece-a morții,
Dar nu vreau să mă sacrifici cât am sufletul curat!


14.03.2016



vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Va multumesc pentru lectrura.

Cu drag...
ROLEA NICOLAE (autor)
luni, 21 martie 2016


Frumos! Foarte frumos
maria
sâmbătă, 19 martie 2016


Dragul meu prieten , nici nu stiu cum sa iti spun mai simplu cat de mult ma bucur sa te regasesc in poezia postata aici. Mi-era tare dor de versurile tale, mi-era tare dor de minunatia de versificatie ce iti este atat de apropiata . Minunata poezia ta si Dana cred ca a spusmai mult decat as putea aranja eu cuvintele . Cu mult drag te citesc si te recitesc , ori de cate ori am ocazia.
stomff
vineri, 18 martie 2016


Contopire, asta-mi sugereaza versurile dumneavoastra!
petrica_c
vineri, 18 martie 2016


Cum să nu-mi placă o aşa frumoasă poezie?
ira minciuc
vineri, 18 martie 2016


Ce curgere frumoasă a gândului în vers...
casandra
vineri, 18 martie 2016


Există muncă, dar și odihnire,
Pe cale un popas ai în sălaș,
Tu-mi ești în viață ora de tihnire
Și truda nemiloasă de ocnaș.

Așa începe Gamzatov adresarea sa către Poezie. Îmi place enorm această părere fiindcă omui care vine să se „elibereze” în Poezie nu înțlelege ce e Poezia(și nu va înțelege niciodată). De cauți profitul (laudă, atenție, mândrie etc) poți găsi toate acestea, dar ai pierdut principalul - Poezia. Ea nu iartă, nu jelește. Cei mai fericiți oameni sunt robii lui Dumnezeu. Fiindcă sunt cei mai liberi. Paradox? Deloc. Ei sunt eliberați de toate mârșăveniile omenești, pe care foarte mulți le socot libertate și fericire până când încep să plătească cu viața lor tributul „libertății”. Robul lui Dumnezeu nu plătește niciodată, El doar se înalță în veșnicie. Poezia nu e literatură, precum Credința nu e religie și Dragostea nu este sex. Ele sunt stări care înalță omul. Literatura amăgește, religia amăgește, sexul amăgește. Poezia te înalță, Credința te înaripează, Dragostea te înveșnicește. Sunt fericit când întâlnesc un Poet. Ei sunt foarte rari, majoritatea sunt versificatori cu premii, cu glorii, chiar cu monumente. Dragă Nicu,( îmi permiți să mă adresez deschis așa), pentru mine ești Poet căci EȘTI cu Poezia nu s-o folosești, ci ca s-o aperi pe Golgota, și să fii fericit în Grădina de privighetori. Fericire pe Calea aceasta dureroasă și fericită. Dumnezeu să te binecuvânteze!
bragagiu
vineri, 18 martie 2016


Versuri frumoase, cu inspiraţie deosebită
Nikoleta
vineri, 18 martie 2016


Poezia aceasta, pe lângă că este foarte frumoasă, este şi o poezie cu suflet.
LoreDana
vineri, 18 martie 2016


Versuri interesante, frumos construite, purtând în ele iubirea
e.laura
vineri, 18 martie 2016


M-a înduioșat pînă la lacrimi poezia ta...
Misha
vineri, 18 martie 2016


Multumesc, Danuta mea draga. M-au impresionat cuvintele tale si vreau sa stii ca vorba ta... sufletul mi-a atins cu lacrima tacerii dintre noi.

stiu ca esti sincera si asta ma face sa te pretuiesc cu tot sufletul.

Cu drag de noi...
ROLEA NICOLAE (autor)
vineri, 18 martie 2016


deosebita poezie,Rolea..
a fi poet,asa cum esti tu.inseamna sa scrii cu sufletul..iar cel ce citeste,sa fie sensibilizat de versul tau...sa fie inaltat!
asa sant poeziile tale,Rolea..le citesc cu drag..
un poet nu musca prin versul lui..nu ironizeaza oamenii prin versul lui...un poet adevarat nu raneste inimi,prin versul lui..un poet adevarat,aduce liniste,pace si bucurie in suflete..
asa este versul tau,Rolea..

cei ce nu se incadreaza in aceste standarde ale poeziei..nu sant poeti..

Intotdeauna te-am comparat cu Esenin,poetul meu de suflet...
chiar daca nu am comentat la toate poeziile tale..dar te-am citit mereu,mereu cu drag..
iti multumesc Rolea,pentru frumusetea versului tau..pentru frumusetea sufletului tau..

..si intotdeauna,sa porti pe aripi,cioburi vesele de cer!
cu drag si aleasa pretuire,
danab
vineri, 18 martie 2016