Rană - Vizireanu Daniela
Poezie adăugată de: danielavizireanu

    marţi, 19 decembrie 2017

Tu mi-ai spus numele și mi-a plăcut cum a sunat...
Fatidic mi-e rostul în patul trist și astronomic,
Și pe fadele foi greu răsuflă eul.
Se-ntunecă, și iarăși încep să mă întreb...

O fată se plimbă desculță pe câmpul verde crud,
În mână ținând ca pe un prunc prima ei rană.
Se-ntinde s-adoarmă lângă macii sângerii,
Tot sperând că-n vis războiul pace va fi...

Poezia este a noastră odaie unde tu încă m-aștepți să-ți vorbesc...
Unde ești Tu cel care nu mai ești?
Iar eu cum de nu sunt nimic din tot ce-am visat c-o să fiu?



vezi mai multe poezii de: danielavizireanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.