Casa cu pereții goi și masa în centru
Sună a ecou mort, voce surdă,
Pe lângă cântecul ciorii și aburii ibricului
Ce s-au risipit în aer și-n timpan.
Răni, extaz și nebunie
Toate mă privesc de la geam
Eu, pe fotoliul negru
Cu o cioară la fereastră și,
O ceașcă de ceai care s-a răcit.
Am să ignor tot ce mă disperă,
Îmi mut fotoliul la perete
Alung cioara de la fereastră
Și las ceaiul să se încălzească.
vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.