Răsplătire
Când la noi, din cerul sfânt
Tu ai venit, Isuse Doamne
Ca să-ntăreşti un legământ,
Şi ai trăit pe-acest pământ
Ca-mplinitor al multor taine,
În loc de imnuri şi-osanale -
Cum îngerii Te peamăreau,
Ducând ecou în lumi astrale,
Te-au sufocat dureri şi jale
De oameni cruzi ce Te urau!
În cer ai fost cu Dumnezeu
Pe al Său scaun de domnie,
Şi-nveşmântat în curcubeu
La dreapta Lui, erai mereu,
Etern, din scumpa veşnicie!
La noi, ai fost Omul durerii,
Străin, şi-n seamă nebăgat
Fără-a prmi votul încrederii,
Dar Tu ai dus, jugul poverii
Al lumii, de sub greu păcat!
În cer, erai Etern Cuvântul
De la început cu Dumnezeu,
Acel ce-Şi ţine legământul
Şi care-Şi susţine Cuvântul,
Din veacuri veşnice mereu!
La noi, ai fost Cel neprimit
De cei ce nu Te-au înţeles,
De cei ce Te-au batjocorit
Şi tot mereu Te-au urmărit,
Şi către moarte au purces!
În cer, erai Conducătorul
Peste oştirile de îngeri mii
Ce Îl măreau pe Creatorul!
La noi, ai fost tulburătorul
Celei mai crunte împărăţii!
Bolnavii când I-ai vindecat
În suferinţi şi boli ce-aveau,
Şi morţi plânşi, ce-au înviat
Şi pe cei dragi i-au bucurat,
Erau dovezi, ce Te-acuzau!
Ce legi Romane,... ai violat
Când tuturora făceai bine?
La ce răscoale-ai instigat
Când bolnavi i-ai vindecat
Alinând mamelor suspine?
Când orbilor le dai vedere,
Când la cei surzi le dai auz
Şi celor slabi, le dai putere
Turnând în inimi mângâiere,
Ce legi călcai făcând abuz?
În cea mai acerbă cruzime
Te-au urmărit prin răutate,
Răsplătindu-Ţi pentru bine
În conjurări crude şi haine,
Şi duşmănia pân-la moarte.
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna