Răstimpul - Doina Bezea
Poezie adăugată de: Doina Bezea

    vineri, 22 aprilie 2016

Răstimpul ăsta mut
ce curge-n ape,
ca pe-o icoană
aburind sub feșnic,
mi-a istovit scânteia
prinsă-n pleoape,
prinzându-mi cu lăcate
somnul veșnic.

Ascult cum cântă
îngerii prin iarbă,
scobind cununi prin
suflete plecate,
pe mâinile-mi răcite
ploaia oarbă,
mi-a șters cu fruntea-i
glodul de păcate.

Răstimpul ăsta-n care
mă-nalț ca o suflare,
se scutură de oase
prin pielea de pământ,
își trage-n ceruri umbra
plăpândă ca o boare,
și-n mii de curcubeie
respir din nou și cânt!
Autor Doina Bezea



vezi mai multe poezii de: Doina Bezea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.