Am așternut în liniștea-nserării,
Pe cerul gol al nopții nesfârșite,
Petale smulse din floarea neuitării
De briza dragostei neîmplinite.
Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea
Printre-nghetate roci cu nimb de stele,
Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea,
Făcându-mi praf și gândurile mele.
Din pulberea-nsetată de iubire
Împrăștiată-n vântul disperării,
Mă recompun în dulcea negândire
Din rămășițe triste-ale visării.
Dar seara vieții mele-ncet se lasă
Și orele se sfarmă-n zidul nopții,
Nici nu mai știu unde mai e acasă
Și rătăcesc în veșnicia sorții.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoase versuri! Felicitari!
andreionthepoetry
duminică, 30 august 2015
Multumesc frumos aurel auras !
caprarflorin (autor)
sâmbătă, 29 august 2015
Multumesc din suflet Mirela!
caprarflorin (autor)
sâmbătă, 29 august 2015
Frumoasă construcție poetică.
Cu stimă
ALapis
sâmbătă, 29 august 2015
Foarte, foarte frumoasă ! Tristă, dar frumoasă....
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015
Multumesc frumos paul.ghe !
caprarflorin (autor)
sâmbătă, 29 august 2015
Pentru mine a fost o incantare sa citesc randurile de mai sus.
paul.ghe
sâmbătă, 29 august 2015