În marea liniştită plouă -
Mie îmi pare-o-mbrăţişare,
Iubire între cer şi mare.
E-o ploaie dăruită nouă...
Sunt singur, dar te văd mereu:
Te-aşterni (tăcut ca ploaia-n valuri
Etern topindu-se pe maluri)
Din ceruri în sufletul meu...
O zână îmi apare-n cale
Râzând în visu-mi ca-n poveste -
De la-nceput ştiu cine este:
Eşti tu! Săruturile tale
Trădează o suflare-astrală.
Iar eu, ştii bine, te iubesc
Neîncetat şi nebunesc!
E totul scris pe verticală.
vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry