Cântă păsările-n crâng
Zboară fluturi pe ogoare,
Însă câte mame plâng
După fiul lor ce moare!
Tunuri bubuie în cor,
Cad obuze ca nebune,
Către Dumnezeul lor
Toți înalță rugăciune.
Vâlvătăi de foc ca-n iad,
Pârjolesc grădini și case,
Rând pe rând tinerii cad,
Gloanțele sunt nemiloase.
Fumu-i greu, înecăcios,
Moartea râde mulțumită
Și de undeva din dos
Îi adună acum grăbită.
Undeva, într-un ungher,
Un bunic cu fața suptă
Şade trist, oftând stingher,
Că nu moare el în luptă.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.