În fiecare an de Sărbători
oamenii singuri pornesc un război
încrâncenat.
Cine a hărtănit cu cuțitul fila din calendar?
Cine a dormit încontinuu
48 de ore, încolăcind televizorul spart?
Şi cine a stat între mii de străini
în piață și a tăcut mâlc
și a procesat întruna
filmul mut imposibil
al vieții lui de până atunci?
Dacă vedeți un om singur
să-i dați să mănânce,
deși e deja sătul până peste cap.
Dacă vedeți un om singur să-l
duceți la cinematograf.
Deși e deja acolo și, cum spuneam,
urmărește un film mut dereglat
în care sunt el și viața lui fără noimă.
Și eu am fost un om singur pe stradă
și Dudu a fost singur-singur,
ca un gândac pe o felie de pâine,
și întunericul arunca în jurul lui
limbi de foc și foi polițiste,
ca o imensă floare carnivoră...
Și eu am fost singur și Dudu
a fost singur...
Și am plecat împreună în taxiul imaginației
la Chișinău și în Cuba,
iar șoferul ne-a dus pe degeaba
pentru că ne văzuse la televizor...
Am fost singur și de asta vorbesc...
Salvați sufletele oamenilor singuri.
Dați-le să bea*, duceți-i la cinematograf…
_________________
* Dar nu prea mult
Apărută în volumul „Ștrumfii afară din fabrică (!)”, 2007
Apărută în „Jos masca, Marius Ianuș !” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/01/masca.pdf
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.