Orice durere cu timpul slăbeşte,
Silind rǎzbunarea cu faţa-i plecată
Să părăsească ce îndrăgeşte,
Sugerând că totul se gată.
În treacăt, exist pe pământ
În forma ştiută, stăpân sau supus,
Şi voi pleca, ca omul de rând,
Să m-amestec cu Cele de Sus.
Răzbunarea-i o armă mortală
La care-apelezi cu inima strânsă,
De nu, otrava-i devine fatală,
Prinzându-ţi fiinţa în cursă.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.