Elogiul Nebuniei dragă Erasmus
o tu colegul meu de zi și de noapte
își dau iar și iar dreptate
lumea e o casă de nebuni
iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii
și cum există și excepții
care nu fac decât să confirme
regula ta de aur
dau mai încet bătrânețea
măcar cât timp tinerețea râde în hohote
de mine
și tare mai sunt fericit că am și eu
locul meu în această coloană fără capăt
unde cum e și firesc
Tu conduci detașat în aplauzele frenetice
ale posterității
Costel Zăgan, Ode gingașe
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.