Regretul
...
N-avem prea multe în comun,
Dar nu sunt deasupra lumii,
Numai c-am supt la sânul mumii
Un lapte poate, mult mai bun!
...
Sunt doar un om și rău și bun
Ieșit din stirpea mea străbună,
Nu-mi pare rău că sunt român
Sau că vorbesc limba română!
...
Da-mi pare rău că nu mai sunt
Modele să ne-ndrume pașii
Și pământul țării, sfânt
Azi îl stăpânesc borfașii!
...
Borfașii stăpânesc de mult,
Acest nefericit popor,
Românii-s slugi în țara lor,
De când destinul le-a fost rupt!
...
Azi ne stăpânesc borfașii,
Cei mai abjecți dintre români,
S-au dus cei înțelepți și buni,
Modele să ne-ndrume pașii!
...
Și de trăiau, nu aveau rost,
Pentru că niciun înțelept,
Nu poate face om deștept
Dintr-un îngâmfat și prost!
...
Borfașii azi sunt la putere,
Sunt ca microbii, peste tot,
Românii i-au ales prin vot,
Parcă-ndopați cu somnifere!
...
De când ne conduc borfașii
Și fac cu noi chiar tot ce vor,
Modele să-i îndrume pașii
Nu mai are-acest popor!
...
Acest popor de oameni lași
Pas cu pas, tot mai sărac
Doarme de aproape-un veac,
Condus de-aleșii lui borfași!
...
Îmi pare rău că nu mai sunt
Modele să ne-ndrume pașii
Și pământul țării, sfânt
Azi îl stăpânesc borfașii!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.