Încălzeşte-mi primăvară iarna din sufletul meu
Că de viforul năpraznic a-nghețat şi-mi este greu,
Raza soarelui adu-o să topească gheața care
Mi-a cuprins ființa toată, mi-a intrat în mădulare.
Vântul care bate rece să-l transformi în adiere
Şi cu boarea lui plăcută să mă umple de plăcere,
Să alungi toți norii care m-au scăldat în lacrimi triste
Şi -au umplut inima care nu mai poate să reziste.
Să-mi înmugureşti în mine sentimentul de iubire,
Să mă mângâi cu căldura soarelui care e mire ,
Vino-n gândurile mele ce sunt pline de zăpadă
Să plantezi un câmp de flori ,peste mintea mea să şadă.
Ia-mi tu negura cea groasă de pe ochii amorțiți
Ca să pot vedea iar cerul cu ai săi nori adormiți,
Să îmi scuturi flori de măr peste tâmpla ațipită,
Să te-aşterni pe-a mea ființă ce acum e fericită.
vezi mai multe poezii de: iorguveronicayahoo.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Atenţie la virgule, le foloseşti când nu e cazul.
Poezia mai are nevoie de şlefuire, încă nu este perfectă.
Știu că poți....
Te mai aştept!
CRITICUL BLIND
vineri, 08 aprilie 2016