Când nu mai credeam că iubirea există
Când nu mai visam curcubeu sau culori
Și încă vedeam cum lumea e tristă
Că viață măsoară doar umbre de sori
Când țipătul verde pierea în ețer
Cuprins de sămânța stelarilor poli
Lipseau anotimpuri necurse din cer
Și fără speranță pluteam pe atoli
O rază albastră trimisă de zei
Stingând neculoarea în sufletul trist
Străpunge retina cu mii de scântei
Privesc la zenit iubesc și exist
vezi mai multe poezii de: Ella Blue
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesanta idee! Frumoase versuri!
A.J.
joi, 17 martie 2016