Mă resemnez cu-apusul
Când să răsar aș vrea
Tu mi-ești acum opusul
Deși te-aș vrea a mea.
Mă resemnez cu vântul
Când aș dori furtună
În ceea ce cuvântul
Rostește și alină.
Mă resemnez, dar încă
Mai e și mâine-o zi
Nu poți să fii o stâncă
Și poate te-i trezi
Că resemnarea mea
E doar o aparență
Și suferința-i cea
Ce dă preponderență
Acelui simțământ
Ce-l am doar pentru tine
Vreau un deznodământ:
Zâmbește-ți șade bine!
Iubito, largă-i zarea
O țin doar pentru tine
Și sincer, resemnarea
Nu este pentru mine!
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda