Sunt ferecate porțile luminii,
O aripă de înger în cădere
Aduce nopții mele-o mângâiere
Când gândul meu se pierde-n taina lunii.
Rătăcitor prin enigmaticele căi
Ale unui timp cuprins de mărăcine
Eu n-am murit, dar mor mereu în mine
Ale luminii ultime văpăi.
Se sting și felinarele speranței
In noaptea neagră, unul câte unul,
Si resemnat eu îmi accept declinul
In triste-acorduri dulci ale romanței.
Un singur lucru îmi mai dă putere
Să simt iar zorii zilei ce se-arată:
Sunt ochii tăi în lumea-ntunecată
Ce mă ghidează-n trista mea tăcere.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc din suflet Casandra si Mirela !
caprarflorin (autor)
marți, 29 septembrie 2015
Las și eu un semn de plăcută lectură
mirimirela
marți, 29 septembrie 2015
Frumos,
Te citesc, desi nu prea las "semne" cand trec pe la tine.
casandra
marți, 29 septembrie 2015