Retorice
...
Știind că Dumnezeu e prin și-n fiecare,
Pentru că prin el, toate s-au făcut,
De ce omul, în orice-mprejurare,
Dă din el afară atât de mult urât?
...
Știind că-n om există și noblețe,
Căci cu noblețe sunt impregnate toate,
De ce oare omul, cu-așa naturalețe,
Dă din el afară atâta răutate?
...
Și de ce pe omul care-i bătrân deja
Și firesc de-aproape de sfârșit
Dacă-l întrebi despre viața sa
Nu știe să spună pentru ce-a trăit?
...
Dacă lumea asta îți pare a fi rea,
Încearcă să-ți răspunzi la o-ntrebare:
De crezi c-așa e lumea, oare,
Îi e mai bine lumii, că tu trăiești în ea?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.