prin viață
cărări se așterneau sub pași,
seninul umbrea clipele
ce tot înălțau
zboruri fără de stele,
iar pe aripa poetului
picurau lacrimi
dintr-o altă lume
cu gust de rai nerostit
și cu dor amar
de nemurire.
vezi mai multe poezii de: aelius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Onorabil poem, deși nu are o forță poetică deosebită. Punctul slab: dor amar de nemurire!
Adina Speranta
marți, 31 mai 2022
Frumos !…
mirimirela
joi, 26 mai 2022