Revolta
I-atâta plâns, și-atâta jale
Și de tristețe nici n-avem somn...
Ne-apar în minte atâtea mame,
Ce-și vor copiii teferi, înapoi.
Și strigătele lor prelungi
Fac scară lungă pân' la cer...
Și-oftează îngerii, cu lacrimi,
Iar cerul are nori prea grei.
Suntem solidari în suferință
Și revoltați de pașii înceți...
Și ne mirăm, de-i cu putință
Să n-avem legi, pentru mișei!
Promisiuni se fac cu carul
Răspunsuri sunt: "pe viitor!..."
Ne mor speranțele în fașă,
Purtăm bandaje toți la ochi?
Umblăm ca orbii, făr' de vină
Călcăm pământ parcă minat...
O țară-ntreagă plânge-n hohot,
Ne arde-n suflet neîncetat.
Pășim prin lacrimi neuscate,
Mai poate timpul vindeca?...
Atâtea plăgi , adânc săpate,
Prin rugăciuni, noi vrem uita!
~3 Noiembrie 2015~
vezi mai multe poezii de: Alina Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Demersul tau poetic este lafel ca intotdeauan plin de miez. Multumesc si las semn de placuta lectura
stomff
miercuri, 04 noiembrie 2015
Din fericire, timpul vindecă orice, draga mea Alina. ..
Din nefericire, amintirile rămân și de multe ori, ne bântuie. ..
Frumoase versurile tale !
Cu drag, te îmbrățișez !
mirimirela
marți, 03 noiembrie 2015
Sunt revoltat să mai aud cuvintele... I-atâta plâns, atâta jale.
Nu mai pot. Scrieţi şi voi despre... pădurile defrişate revoltător de... tăiate. Deci, sunt revoltat, v-am comentat, am încetat, las pe... altădat'.
pavalachepaul
marți, 03 noiembrie 2015