După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.
Împrejur, risipa liliachie
promitea-ndelung
fructul dorit al anotimpului
ce călătorea sus de tot, rotunjind-se.
Zadarnic ne urmau profeţii temători.
Cu hohot peste folia nopţii
ne întreceam, păşind anevoios
prin iarba crescută de-aiurea
lângă coapsa fântânii
şi-aşteptam să ni se arunce peste trup
monezile arămii pentru plată.
vezi mai multe poezii de: PASAT VIOLETA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.