Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul şi-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Şi vrăjită ierbăria;
Dar din temniţă pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
Traducere de Mihai Rădulescu
vezi mai multe poezii de: Robert Desnos