Românii, străbunii.
...
Insensbili, ca din piatră
Nu mai e ca altădată
Niciunul.
...
Când, deși ciopliți din daltă
Erau blânzi cu inima.
Și, deși cu viață grea,
Se ajutau întreolaltă
Și toți păreau că se poartă
Ca unul.
...
Ce-i țara lor? Doar un cuvânt.
Nu mai iubesc acest pământ
Românii
...
S-ar răsuci în mormânt
Să știe batjocorit
Pământul țării vechi și sfânt
Pentru care s-au jertfit,
Străbunii.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.