Se stinge amurgul cu rosii vapai,
Si noaptea de vara
Coboara-n tacere pe munti si pe vai,
Înalta si clara.
La marginea apei sa-si caute vad
O turma s-abate.
Rasare si luna din codri de brad,
În singuratate.
Maicutele-n umbra parerii de rau
Se duc sa se culce;
Din vale s-aude un glas de pârau
Salbatic si dulce.
Odihna s-asterne pe sfântul lacas
Din vremea strabuna.
Si numai o fata cu dor patimas
Mai cânta sub luna.
Iubitul si-asteapta s-o prinda în brat
La poala de munte,
Si lung s-o sarute cu dulce nesat,
Pe ochi si pe frunte.
vezi mai multe poezii de: marian