«Sa ne iubim cît suntem înca màturi»
Spuneam spre seara, sarutîndu-ti sînii.
«Sa ne iubim, printre dojeni si sfaturi,
Uitînd calendaristica tarînii.
– Priveste-mi mîna, crîncena pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atîtor fete
Cu-al caror trup am savîrsit pacate.
Retine clipa: fruntea se usuca
Si coapsa amuteste-n asternuturi;
Si tîmpla grea atîta-i de uituca,
Si ochii se destrama sub saruturi.
Curînd, sau mai tîrziu, ne vom supune
Îngenuncheati Prea-sumbrei Principese,
Ceruti de radacini cu guri nebune,
Multiplicati în vrejul care iese.
Opreste-ti sus, pe umarul meu, gura:
Restituiti de cursul clorofilii,
Cu buze vinetii va fi malura;
Platanul va fosni din verzi sigilii».
vezi mai multe poezii de: Romulus Vulpescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.